Pacientul depresiv suferă corporal, suferinţa sa vine în special din sfera digestivă şi craniană: orice depresie este însoţită de cefalee, de ţiuit în urechi, ameţeli, stare de vomă, dificultăţi respiratorii, dureri cardiace, vertebrale, constipaţii şi tulburări viscerale. Tratamentul va lua în calcul ansamblul fasciilor intratoracice, abdominale, precum şi ansamblul tensiunilor craniene. Există întotdeauna o rigiditate a axei vertebrale însoţită de dureri ale coloanei.
Unele depresii mai pot avea o ancorare organică, apărând în urma unui traumatism fizic: aşa se întâmplă în accidentele de circulaţie cu traumatisme cervicale sau în cazul naşterilor dificile urmate de melancolie, ba chiar al manevrelor de manipulare cervicală prea violentă. Traumatisme craniene urmate şi ele de o fază depresivă sau epileptică (30% dintre traumatismele craniene se complică printr-o epilepsie) sunt alinate printr-o terapie craniosacrală.
În toate cazurile, se produce o leziune mecanică majoră a craniului sau a bazinului. Cel mai adesea, persoana nu face legătura între tulburările psihice şi evenimentul traumatic. Încă de la efectuarea normalizării osoase, simptomul psihic dispare iar persoana îşi regăseşte identitatea. Este important să considerăm că echilibrul fizic menţine echilibrul psihologic şi invers. Fasciaterapeutul, din punctul său de vedere specific somatologului, realizează un bilanţ corporal tisular, osos, vascular şi articular la orice persoană acuzând o stare de rău.
Romanian
English