nu se explică în mod organic: este o durere idiopatică ce survine la subiecţi normali conform criteriilor psihiatrice. Dacă durerea generează o angoasă, nu este mai puţin adevărat că până la urmă caracterul de bază al unei persoane este cel care o expune mai mult sau mai puţin la durere.
Teoriile psihosomatice şi-au adus din plin contribuţia la înţelegerea rolului jucat de psihic în durere. Există a priori structuri de personalitate ce pot declanşa boli în mod potenţial, sau, în cazul ce ne interesează, boli dureroase: o tulburare anxioasă (tip A Behavior) induce tulburări funcţionale şi dureri cardiace. Nevralgiile pelviene sunt în relaţie cu condiţia deosebită a femeii (tânăra care devine femeie cu greu, mama care nu- acceptă maternitatea, soţia). Cefaleele sunt legate de conflictele emoţionale, etc.
Se pare deci că-i atribuim emoţiei un rol în geneza şi persistenţa durerilor. Durerea psihosomatică aduce întotdeauna în scenă reacţia emoţională, afectul şi sistemul neurovegetativ, la origine aflându-se fie un traumatism fizic ori psihic, fie o boală dureroasă gravă, fie o intervenţie chirurgicală.
Există mereu o reacţie emoţională contemporană cu situaţia patologică: şoc afectiv, emoţie supraimpusă sau tensiune emoţională. În locul unei dureri justificate de un proces organic se instalează o „durere-sentiment” produsă de pacient în mod inconştient.
Există întotdeauna o implicare a sistemului neurovegetativ, iar Taylor explică astfel durerile pelviene de natură psihosomatică: „Această impresionabilitate vasomotrică poate fi exclusiv provocată de tulburări emoţionale pentru care plătesc sistemul nervos vegetativ şi vasele pelviene.” Vedem bine aici cum pune stăpânire o emoţie pe corp pentru a genera o suferinţă.
Durerile psihosomatice sunt dureri reversibile dar cronice: evoluţia lor poate da sindroame dureroase ireversibile prezentând tabloul unei nevroze obsesionale. De la durerea psihosomatică, ea poate trece deci la statutul de boală psihiatrică. Două tipuri de durere psihosomatică ne interesează în mod deosebit: sindroamele idiopatice, traumatism psihic ce trece în corp, şi sindroamele dureroase reacţionale, ce constituie o reacţie psihică în faţa unei dureri corporale reale.
Vom vedea ce propune Fasciaterapia pentru inlaturarea acestor stari dificile.
Romanian
English