Cele mai importante BENEFICII ale terapiei si practicarii Metodei Psihopedagogie Perceptive
Atenueaza sau inlatura cu eficienta manifestari ale unor stari de rau psihic, precum anxietatea, stresul sau starile depresive. Nu numai ca vom obtine o stare generala de bine, dar aceasta ne va ajuta concret sa facem fata cu incredere la evenimentele care inainte ne conduceau cu usurinta in stari de anxietate, stres sau depresie.
Eliberati de aceste simptome, vom redeveni acea persoana puternica si solida emotional (de care au nevoie toti cei din jurul nostru) care traieste o viata plina si armonioasa. Eficienta terapiei provine din abordarea globala a conexiunilor dintre minte si corp, dintre emotii si comportamente, dintre atentie si actiune care ne ofera acea stare de calm si liniste interioara pe care dorim sa o contrapunem starii noastre actuale.
„De când am luat contact cu Petros pentru a deveni mai prezentă în viața mea și pentru a vindeca relația dintre corpul și mintea mea am simțit cum mi se dezvoltă capacitatea de conștientizare în același ritm cu perspectiva asupra vieții. Pe lângă aspectele medicale tratate prin intermediul acestui tip de terapie, contactul cu această disciplină fost o călătorie holistică a corpului și a minții.”
Diminueaza cu eficacitate blocajele functionale sau durerile fizice care au fie o cauza dobandita dintr-o suferinta psihica, ceea ce numim somatizari, fie o cauza functionala generata de perturbarea unor fluxuri neuro-biologice care fac parte din dinamica miscarii.
Chiar dupa primele 2-3 sedinte de terapie beneficiem de o reducere a starilor de durere fizica.
Starea generala se imbunatateste, capacitatea fizica ajunge rapid la nivelul la care era inainte ca durerea sa ne copleseasca. Continuand practica, vom consolida rezultatele obtinute si vom obtine un corp care se misca armonios, fluid, care simte si reactioneaza sanatos la stimularile externe sau interne, devenind mai performanti si mai rezistenti la efort.
„Zonele tensionate și constricționate care ma jenau permanent la miscare s-au relaxat și acum percep o conexiune mai bună cu realitatea înconjurătoare, fiind mai prezentă în viața mea, având mai multă încredere în mine și mai mult curaj să îmi urmez și îndeplinesc visele.”
Terapia este sigura pentru ca se bazeaza pe resursele de regenerare si vindecare ale propriului corp. Practica metodei se deruleaza in ritmul si in limitele in care fiecare dintre noi avem capacitatea fizica sau psihica sa ne implicam.
Pentru ca abordam omul in ansamblul lui este firesc ca practica sa fie personalizata. Secventele de tratament sunt adaptate nevoilor fiecarei persoane. Cu totii detinem propria noastra “harta de parcurs” a evenimentelor care ne-au condus acolo unde suntem astazi . Tinem intotdeauna cont de starea in care se afla persoana chiar atunci, la momentul terapiei. Evaluam totul cu atentie astfel incat nimic din ceea ce facem sa nu fie fortat si sa nu “ardem etape”.
Vom descoperi impreuna o terapie placuta si confortabila. Metoda nu produce nici un disconfort fizic sau emotional. Nu ii solicita persoanei care o practica schimbari dificil de facut in modul de viata. Nu ii afecteaza ritmul existentei cotidiene si nici activitatile esentiale din punct de vedere economic sau personal: job, familie, hobby-uri, etc.
Nu exista interfente intre practicarea MPP si orice alt tratament alopat sau alte tehnici de terapie complementara. Stimuland si dezvoltand propria noastra forta de vindecare, putem spune ca si efectele benefice ale altor tratamente si terapii pot fi potentate.
Avem intotdeauna grija cum abordam acele cazuri in care fasciaterapia sau anumite tipuri din miscari ar putea fi limitate sau chiar contraindicate de starea fizica a persoanei (femei gravide, persoane in perioade de recuperare dupa interventii chirurgicale, cu rani deschise sau in oricare alte situatii care justifica o astfel de limitare).
Este o metoda care se bazeaza pe relationare interumana. Adreseaza toate laturile fiintei noastre, ratiunea dar si sentimentele, emotiile. Valorizeaza unicitatea si personalitatea fiecaruia.
Practicantul este invatat sa execute singur elemente din terapie, putand astfel, la alegerea sa, sa reduca sau sa inceteze sedintele de terapie, fara sa piarda din beneficiile acesteia. Singura recomandare pe care o facem este cea legata de un numar minim de sedinte la debutul terapiei, pentru o valoare maxima a impactului acesteia. Odata ce intelegem si simtim incredere in forta de vindecare proprie fiecaruia dintre noi, va fi usor sa ne educam capacitatea de a o apela si folosi in mod continuu.
Conștientizand impactul pe care starea corpului o are asupra gândirii și a comportamentelor noastre vom castiga autonomie, vom fi capabili sa continuam sa ne simtim bine si dupa incheierea programului de terapie. Aceasta stare de bine va crea o rezonanta pozitiva in toate aspectele vietii noastre familiale, profesionale si sociale. O persoana care se simte „bine in pielea ei” va fi intotdeaua o referinta la care ceilalti se raporteaza, o prezenta dorita si placuta, un interlocutor valoros.
Incep cu ideea ca am dat acest testimonial pentru ca stiu foarte multe femei care sunt in situatia mea… Dupa cativa ani in care am fost la foarte multi medici s-a ajuns la concluzia ca am o oboseala cronica, insa niciun doctor nu a prescris un tratament care sa dea roade. Am incercat ”n” tratamente medicale sau terapii de relaxare, atat in tara cat si in State, care poate ma faceau sa fiu bine o zi, doua apoi acele stari de rau reveneau. Durerea simtita era ca o durere sufleteasca, ca atunci cand pierzi pe cineva drag, inmultit cu 1000, si durerea asta este zilnica, nu e doar 5 minute pe zi sau vine si pleaca.
Dupa ce l-am cunoscut pe dl Liolios, la aproape 3 luni de tratament toate durerile au disparut si pot spune ca sunt alt om, mi-am recapatat increderea in mine si zambetul de alta data.
E o stare generala de bine, de incredere si de recunoastere, ma intalnesc pe mine si-mi place de mine si simt o complicitate jucausa cu mine insami. In ziua in care a nins si era aglomerat, eu am cantat in masina in drum spre casa si am cantat din pofta, din bucurie. De asemenea, incepe sa se instaleze starea de distanta fata de ceea ce se intampla in jur, in sensul ca parca s-a diminuat reactia organica… sunt inca atenta la reactii in sensul asta.
Ma bucura aceasta noua perspectiva si caut sa conciliez sau sa completez intelegerea faptului ca in esenta suntem „observatorul” a tot ceea ce este observat, inclusiv corpul nostru, cu faptul ca corpul este asa un bun instrument pentru intelegerea profunda a naturii realitatii.
Inainte de sesiunile de somatopsihopedagogie, aveam senzatia ca pentru a invinge plictiseala trebui sa fac cumva sa-mi umplu timpul. Eram in mod perpetuu nemultumit de momentul prezent ceea ce imi dadea o stare de rau. Iar pentru a evita starea de rau, faceam cumva sa imi creez constrangeri si preocupari. Aceasta stare ma chinuia inca din adolescenta. Cand am inceput sa-mi constientizez corpul in cadrul sesiunilor, aveam senzatia ca am imbatranit prematur, ca am o cutie toracica rigida si imobila ca o cusca. Pe masura ce avansam in proces, ma intrebam de ce e atat de dificil sa-mi simt corpul. Contactul cu miscarea interna mi-a adus o revelatie puternica: lentoarea, ceea ce uram cel mai mult pe lume, incepuse sa devina ceva de care ma simteam atasat. Am inceput s-o apreciez la justa ei valoare in ziua in care am inceput sa-mi dau timp. Datorita ei am inceput sa ma simt din nou motivat, am inceput sa ma simt bine in momentul prezent, sa experimentez stari de care nici nu aveam habar. Am simtit ca m-am regasit pe mine.
Joi, am plecat pe jos. Am avut o senzatie foarte placuta ca si cum scapasem de o pereche de ochelari de soare care ma impiedicau sa vad lumea in adevarata ei frumusete. Am fost mai atenta la culori si la toate sunetele din jurul meu si recunosc ca am descoperit un altfelde cartier fata de cel pe care il stiam.
Totodata, imi simt corpul mai putin incordat si simt ca respir mult mai bine. Daca pana acum simteam ca nu imi ajunge aerul, acum simt ca am in sfarsit destul. Sunt mai optimista si incep sa cred din ce in ce mai mult ca o sa reusesc sa ies din starea de oboseala cronica si de pe pilot automat. Stiu ca este un proces si ca lucrurile nu se intampla peste noapte, dar pentru prima data simt si sper ca exista intr-adevar o luminita la capatul tunelului in care m-am varat singura in ultimii ani.
Ceea ce am observat dupa prima sedinta a fost o liniste, a disparut senzatia aceea de lipsa de timp, de graba, am reusit in weekend sa fac mai multe lucruri decat as fi facut de obicei si fara presiune. M-am jucat mai mult cu copilul, fara sa ma stresez ca s-a murdarit, ca imi pune foarte multe intrebari.
Am mers si cu tramvaiul, sambata chiar, statia de autobuz am ocolit-o, dar starea mea generala este mai buna, a disparut senzatia aceea de ghem in stomac. Am inceput sa ma uit mai atenta in oglinda, desi in prima faza doar imi arunc ochii, ma intorc si ma uit la mine.
In dimineata asta am o stare de bine extraordinara. Si ce ma bucura cel mai mult este ca imi vad copiii altfel decat pana acum. Ii vad copii, persoane si nu o sursa de griji si stres.
Azi dimineata am ras impreuna in timp ce faceam nenumaratele sarcini inainte de plecarea la gradi – sarcini pe care pana azi le vedeam ca pe o corvoada si o responsabilitate, ne-am jucat.
Ce ma bucura cel mai mult este ca simt nevoia sa fac planuri cu ei ce implica joaca si veselie, plecari fara sa ma mai gandesc ca trebuie sa fac o mie de bagaje ca sa plecam undeva. Asta sigur o sa le faca si lor bine.
Cea mai mare dificultate pe care a trebuit să o gestionez fiind casnică şi având trei copii, în raport cu viaţa mea profesională anterioară, a fost „decuparea”, fragmentarea” activităţilor. Somato-psihopedagogia mi-a permis să fiu capabilă să abandonez momentan o activitate în curs pentru a mă implica imediat în alta şi asta cu o eficacitate care m-a impresionat şi fără vreo frustrare deosebită: o adaptabilitate extraordinar de flexibilă!! Sunt mai puţin în stare de urgenţă şi, în mod paradoxal, mai eficientă în stare de urgenţă.
Înainte, făceam lucrurile având adesea un gust de „iar”, de „déjà-vu”, de plictiseală. Astăzi am în general o dispoziţie mult mai bună, o capacitate de a vedea farmecul unei zile, elementul ei de noutate… Un alt efect este poziţionarea mea în casă: mai puţine ţipete, mai puţină vinovăţie din partea mea, îmi exprim poziţia clar, simplu, prin cuvinte şi prin corp, iar copiii simt. Chiar şi aşa, cu doi preadolescenţi în casă, comunicarea uneori furtunoasă găseşte deocamdată întotdeauna o cale de trecere pentru a deveni mai constructivă. Copiii, în schimb, au câştigat mai multă autonomie o formă de libertate într-un cadru mai clar. Îi încătuşez mai puţin în propriile mele spaime.
Sufeream de dureri de spate de 4 ani. Sesiunile de chiropraxie nu dadeau nici un rezultat, nu simteam nici o ameliorare. Durerile incepeau in timpul noptii si ma trezeam pe la 5 dimineata. Uneori, in timpul zilei, deveneau atat de acute incat trebuia sa ma asez in genunchi ca sa simt o ameliorare. Devenisem irascibil. Aveam dificultati si la munca, nu mai puteam sa fiu relaxat cand stateam de vorba cu angajatii mei. Usor usor am inceput sa ma gandesc ca poate durerea mea de spate avea sursa in alta parte a corpului. Medicii imi spuneau ca e posibil sa vina de la intestine. Durerea incepea de sus din spatele claviculelor si se intindea pana la brau. Era puternica si acuta ca o durere de dinti, imi simteam bazinul rigid. Mi-a fost greu sa-mi observ senzatiile din corp atunci cand faceam gimnastica senzoriala, aveam senzatia ca o execut mecanic. Pana cand mi-am dat seama ca miscarile mele nu erau mecanice, ci urmau o miscare interna, pe care atunci am inceput s-o observ. Odata cu aceasta observatia a venit o senzatie de suplete: intai a miscarilor, apoi a corpului, apoi la nivel mental..era o stare generala de relaxare si de bine. Dupa 4-5 sedinte durerile au disparut si nu-mi venea sa cred cand mi-am dat seama ca trecuse o saptamana fara durere. In plus fata de disparitia durerilor, am observat si o schimbare la nivelul comportamentului meu: am o stare generala de bine si nu ma mai simt stresat. Am inceput sa ma bucur de week-end-uri fara sa ma simt tracasat. Si relatia mea cu oamenii s-a schimbat: am senzatia ca am inceput sa le acord timp, ca ii ascult cu adevarat.
Mi-am dat seama ca inainte nu ii ascultam, ca ma gandeam intotdeauna la altceva atunci cand imi vorbeau. Acum ajung la birou relaxat, zambesc si asta se simte si in activitatea mea. Si in familie, imi dau seama ca am inceput din nou sa-i ascult pe cei dragi atunci cand imi vorbesc. Inainte se intampla sa-mi spuna ceva iar eu, la 5 minute dupa ce-mi spusesera, ii intrebam lucruri legate de chiar acel subiect.
Romanian
English