Miscarea codificată, un instrument menit să-i „dea cuvântul” corpului.
Aproximativ 85 % din înţelegerea existentă între fiinţele umane are la bază prezenţa unui limbaj corporal, numit « comunicare nonverbală ». Acest discurs al corpului nu este posibil decât datorită existenţei articulaţiilor şi deci a mişcării corporale. De aceea, concepţia avută de MDB despre articulaţie depăşeşte cu mult aspectul strict mecanic, înglobând şi rolul său în exprimare: universul articular este un adevărat organ de comunicare, capabil să se exprime; doar că nu îl auzim, ci îl captăm cu ajutorul privirii. Limbajul corpului poate fi foarte convingător atunci când exprimă toată complexitatea unei persoane. În schimb, dacă este sărac sau ezitant, revelează mai cu seamă o comunicare dificilă cu ceilalţi. De aceea, ne putem ascunde gândurile, însă nu putem reduce la tăcere dialogul corporal.
Universul articular are de asemeni un evident rol în trecerea la acţiune: fără articulaţiile sale, omul ar fi incapabil să facă şi cel mai neînsemnat gest. Atunci când o persoană nu mai este activă, blocajele articulare ce apar îi limitează deci în acelaşi timp raza de acţiune şi posibilităţile sale de exprimare. Mai mult decât atât: atunci când o persoană pierde sensul propriei vieţi, când nu mai este capabilă să facă o alegere, sau când pierde sensul vieţii în general, nemaigăsindu-şi raţiunea de a trăi, deconectată de la motivaţiile sale esenţiale, jocul articular reflectă automat aceste stări sufleteşti.
Implicarea articulaţiilor în practica Mişcării codificate înseamnă să le permiţi tuturor formelor de expresie articulară să existe. De aceea, practicarea Mişcării codificate vizează în profunzime persoana, în totalitatea existenţei sale.
Romanian
English